Author : Wander_2020_Europe_2020

8. Căutați punctele fierbinți din punct de vedere social

  Unde sunt locurile centrale în care oamenii se întâlnesc în Galați și in ce momente? A durat ceva timp sa îmi dau seama de asta. În cele din urmă, am găsit patru locuri în care oamenii din Galați se întâlnesc în mod regulat:

  1. duminică după-amiaza, în marele centru comercial.
  2. în zilele însorite, pe promenada de pe malul Dunării, între feribot și port.
  3. în piețele săptămânale din oraș la prânz
  4. în piețele în care bătrânii joacă șah („Sala de Sah“).

  Cele două locuri pe care le prefer în Galați sunt Mall-ul și Bulevardul Dunării. Aici mă așez pur și simplu într-o cafenea sau pe o bancă din parc. Apoi mă uit la oameni. În aceste locuri poți vedea tot felul de oameni. Bogați și frumoși, școlari, familii, romi, fie că își fac cumpărăturile, fie că se întâlnesc cu prietenii, iau masa sau merg la cinema. Pe Dunăre, în special sunt pescari, sportivi de agrement, pensionari, îndrăgostiți sau studenți.

8. Suche die social hot Spots

Wo sind die zentralen Plätze, wann sind die Zeiten, wenn sich die Menschen in Galati treffen? Das hat ein bisschen gedauert, bis ich das rausgefunden habe. Schließlich habe ich vier Plätze gefunden, an denen sich Menschen in Galati regelmässig aufhalten. 1. Sonntagnachmittag in der großen Shopping Mall. 2. An einem sonnigen Tag der Promenadenweg am Donauufer zwischen der Fähre und dem Hafen. 3. Die Wochenmärkte in der Stadt zur Mittagszeit und 4. die Plätze wo die alten Männer Schach spielen („Sal de Sah“).

Meine zwei Lieblingsplätze in Galati sind die Shopping Mall und der Donaubulevard. Hier setze ich mich einfach in ein Cafe oder auf eine Parkbank. Dann beobachte ich die Leute. An diesen Plätzen kann man die unterschiedlichsten Menschen sehen. Die Schönen und Reichen, Schülerinnen, Familien, Roma, die entweder ihre Einkäufe machen, sich mit Freunden treffen, etwas essen oder in das Kino gehen. An der Donau vor allem Angler, Freizeitsportler, Rentner, Liebespaare oder Schüler.

7. Găsiți un ghid vorbitor de limba engleză

   Majoritatea orașelor mari oferă tururi ghidate în diferite limbi. Galațiul are peste 200.000 de locuitori, așa că este chiar destul de mare. Mă interesez la diferite agenții de turism, dar fără succes. Prietenul meu George are rude în Galați care mă ajută să găsesc un ghid vorbitor de germană/engleză. În cele din urmă, obțin numărul de telefon al unui profesor de engleză (sau cel puțin așa mi s-a spus). Când sun, se dovedește a fi un interpret. Doamna se oferă să mă ajute cu treburile oficiale, dar nu oferă tururi ale orașului. Îmi vine să râd și renunț la proiectul turului de oraș.

In continuare

7. Such dir einen englischsprachigen Führer

Die meisten großen Städte bieten geführte Stadttouren in verschiedenen Sprachen an. Galati hat über 200.000 Einwohner, ist also eigentlich groß genug. Ich erkundige mich in verschiedenen Reisebüros, aber Fehlanzeige. Mein Freund George hat Verwandte in Galati, die mir bei der Suche nach einem deutsch-/englischsprachigen Führer/Führerin helfen. Schließlich bekomme ich die Telefonnummer einer Englischlehrerin (so wird es mir jedenfalls gesagt). Beim Anruf stellt sich heraus, dass es sich um eine Dolmetscherin handelt. Die Dame bietet an, mir bei Behördengängen zu helfen, aber Stadtführung bietet sie nicht an. Ich muss lachen und gebe das Projekt Stadtführung auf.

Fortsetzung folgt

6. Cunoașteti istoria orașului

Prima mea sursă de informare este Wikipedia. Acesta îmi confirmă primele impresii: istoria recentă a orașului, cu clădiri prefabricate și mari uzine industriale caracterizează peisajul urban. Industria grea, cum ar fi cea mai mare uzină siderurgică din România, construcția de mașini și cel mai mare șantier naval românesc, sunt principalii angajatori. Siderurgic înseamnă oțel în germană, iar siderurgist înseamnă producător de oțel. Locuim în apropierea Bulevardului Siderurgistului. Galațiul îmi amintește foarte mult de un oraș al minerilor din regiunea Ruhr din Germania.

Vizitez două muzee locale. Mai întâi muzeul de artă. Cum intru în muzeu, sunt întrebat ce aș vrea. O întrebare surprinzătoare pentru mine, la care răspund cu: să vizitez expoziția. Sunt singurul vizitator. Este liniște și întuneric. Lumina din tavan este aprinsă pentru mine. Sunt expuse tablouri ale unor artiști români, unii cu nume germane, din secolele XIX – XX. Cel mai mult îmi plac picturile moderne.

Muzeul de istorie este al doilea muzeu pe care îl vizitez. Și aici sunt întrebat la intrare ce aș vrea. Măcar de data aceasta nu sunt singurul vizitator. Două doamne în vârstă și două școlărițe se află și ele în muzeu. Zona din jurul Galațiului a fost colonizată încă dinainte de epoca romană. Există exponate din mai multe secole. Ceea ce mi se pare cel mai interesant sunt fotografiile alb-negru de format mare, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care prezintă scene de stradă din Galați. Școlarii au pregătit o expoziție specială: femei celebre cu o scurtă biografie și exponate asortate. Toate aceste femei au fost omagiate cândva cu un timbru românesc. Aceste timbre sunt, de asemenea, expuse.

In continuare

6. Lerne die Geschichte der fremden Stadt kennen

Meine erste Quelle ist Wikipedia. Daraus bestätigen sich vor allen Dingen meine ersten Eindrücke: die jüngere Stadtgeschichte mit Plattenbauten und große Industrieanlagen prägen das Stadtbild. Schwerindustrie, wie die größte Eisenhütte Rumäniens, Maschinenbau und der größten rumänischen Schiffswerft sind die Hauptarbeitgeber. Siderurgic heißt auf deutsch Stahl und Siderurgistilor Stahlhersteller. Wir wohnen in der Nähe des Bulevardul Siderurgistilor. Galati erinnert mich stark an eine Malocherstadt aus dem Ruhrgebiet in Deutschland.

Ich besuche zwei lokale Museen. Das Kunstmuseum als erstes. Als ich das Museum betrete, werde ich gefragt, was ich hier wolle. Eine für mich überraschende Frage, die ich mit, die Ausstellung besuchen, beantworte. Ich bin der einzige Besucher. Es ist ruhig und dunkel. Für mich wird das Deckenlicht eingeschaltet. Es sind Bilder von rumänischen Künstlern ausgestellt, einige auch mit deutschen Namen, aus dem 19. – 21. Jahrhundert. Die modernen Bilder gefallen mir am besten.

Das Geschichtsmuseum besuche ich als zweites. Auch hier werde ich am Eingang gefragt, was ich hier wolle. Immerhin bin ich diesmal nicht der einzige Besucher. Zwei ältere Damen und 2 Schulmädchen sind auch im Museum. Die Gegend von Galati wurden schon vor der Römerzeit besiedelt. Aus vielen Jahrhunderten sind Exponate vorhanden. Am interessantesten finde ich großformatige schwarz-weiß Fotografien aus dem Ende des 19. Jahrhunderts, die Straßenbilder von Galati zeigen. Schulkinder haben eine Sonderausstellung vorbereitet: berühmte Frauen mit einer kurzen Biographie und dazu passenden Exponaten. Alle diese Frauen wurden mal mit einer rumänischen Briefmarke gewürdigt. Diese Briefmarken werden auch ausgestellt.

Fortsetzung folgt

5. Fahre mit öffentlichen Verkehrsmitteln die Linien rauf und runter

Zuerst fange ich mit den Haltestationen an, die in meiner Nähe sind. In den vorhandenen Autobussen oder Straßenbahnen kann man die Tickets nicht direkt bei dem Fahrer kaufen. An den meisten Haltestellen stehen Automaten. Es ist dort möglich mit Kreditkarte oder bar zu bezahlen. Für eine Fahrt erhält man einen Zettel mit QR Code. Durch das Beobachten anderer Fahrgäste lerne ich, dass man den QR Code an Lesegeräte im Transportmittel halten muss, um sie zu entwerten. Schwierig für mich, da alles nur auf rumänisch geschrieben steht. Später lerne ich, dass eine Fahrkarte 60 Minuten lang gültig ist und 2,5 bis 3 Lei kostet, egal mit welchen Buslinien oder Straßenbahnen ich fahre. Auch dass es viel praktischer und günstiger ist mit einer eigenen Magenetkarte die Fahrkarten zu kaufen. Die Automaten bieten viele Möglichkeiten an und ich weiß heute noch nicht alle. Ich beobachte aufmerksam immer wieder die anderen Fahrgästen und lernen jedes Mal wieder etwas neues.Als erstes fahre ich mit der Buslinie 11 bis zur Endstation und wieder zurück. Parallel habe ich auf meine iPhone Google Maps aufgemacht und verfolge mit, wo ich gerade bin. Dabei versuche ich zu erkennen, ob irgendetwas interessantes zu besuchen gibt. Galati ist von breiten Straßen durchzogen, oft vierspurig und mit Mittelstreifen, auf dem die Straßenbahnen fahren können. Der Bus fährt am Justizpalast vorbei und erreicht schließlich den ältesten Teil von Galati, die Strada Domneasca. Hier stehen noch ältere Gebäude aus der Jugendstil- oder Gründerzeit. Diese Straße war früher die Prachtstraße der Stadt, jetzt ist hier nicht mehr viel los. Einige der alten Gebäude stehen leer und sind stark renovierungsbedürftig. Hier ist auch das Historische Museum in einer Nebenstraße, Universitätsgebäude, eine große Kirche und der Stadtpark. Der Bus hält schließlich an der Piata Centrala. Die Piata Centrala ist die Endhaltestelle für einige andere Buslinien und Straßenbahnen, aber vor allen Dingen der zentrale Marktplatz für regionale Erzeugnisse. Ich schlendere über den Markt: Gemüse, Obst, Fleisch, Milcherzeugnisse, Fisch, alles was man an Lebensmitteln braucht von regionalen Erzeugern und Händlern. Ich kaufe ein Pfund geschälte Walnüsse und laufe wieder zurück zum Bus. Mit der Buslinie 11 fahre ich wieder zurück bis zur andere Endhaltestelle. Überall ein ähnliches Bild, graue Plattenbauten mit Geschäften im Erdgeschoss, breite Straßen. Alle sauber und aufgeräumt.

Als nächstes fahre ich mit der Straßenbahnlinie 7. Ich entdecke, dass unterschiedlich alte Straßenbahnen in Galati fahren. Es gibt 8 sehr moderne Niedrigflurbahnen, die mit EU Fördermitteln angeschafft wurden. Es gibt aber auch ältere Straßenbahnen. Erstaunt stelle ich fest, dass deren Beschriftung in holländischer Sprache ist.  Anscheinend hat die Stadt Galati gebrauchte holländische Straßenbahnen gekauft oder gespendet bekommen. Schließlich gibt es noch sehr alte Straßenbahnen, wahrscheinlich noch aus der Ceausescu-Zeit. Ich komme an einem Fußballstadion mit Flutlichtanlage vorbei und dem lokalen Sportpalast. Am Ende ist ein Kreisverkehr. Ich bleibe sitzen und der Zugführer spricht mich an. Letzte Station. Ich weiß. Aber draußen kann ich nichts Interessantes sehen und das Wetter ist nicht gut. Sehr viele Wohnhäuser sind 5 Stockwerke hoch, alles Plattenbauten..  Auf dem Weg zur anderen Endhaltestelle kommen wir an einem großen Friedhof vorbei. Fast alle Passagiere in der Straßenbahn schlagen dreimal ein Kreuz. Ich kann das später immer wieder beobachten, die rumänischen Passagiere schlagen dreimal ein Kreuz vor der Brust, wenn der Bus oder die Straßenbahn an einem Friedhof oder an einer Kirche vorbeikommt. Rumänien ist das Land in der EU mit den meisten Kirchenmitgliedern, über 92% der Bevölkerung. Die orthodoxen Kirchen sind gut besucht und auf den Straßen kann man immer wieder Priester sehen, die hier Popa genannt werden. Die Straßenbahn Nummer 7 endet auch an der Piata Centrala. Ich kaufe mir ein Corvig, ein Gebäckstück, das noch warm verkauft wird und sehr lecker schmeckt. Anschließend fahre ich wieder nachhause.

Fortsetzung folgt

5. Călătoriți cu mijloacele de transport în comun pe trasee în lung si-n lat.

Mai întâi încep cu stațiile care sunt aproape de mine. În autobuzele sau tramvaiele existente nu poți cumpăra bilete direct de la șofer. În majoritatea stațiilor există automate de vânzare. Este posibil să plătiți cu cardul de credit sau în numerar. Pentru o cursă, primiți o foaie de hârtie cu un cod QR. Observând alți pasageri, am aflat că trebuie să țineți codul QR în fața cititoarelor din vehiculul de transport pentru a le valida. Dificil pentru mine, deoarece totul este scris doar în limba română. Mai târziu aflu că un bilet este valabil 60 de minute și costă între 2,5 și 3 lei, indiferent de liniile de autobuz sau tramvai pe care le iau. Aflu, de asemenea, că este mult mai practic și mai ieftin să cumperi bilete cu cardul Transurb. Automatele de bilete oferă multe opțiuni și încă nu le cunosc pe toate.

 Îi urmăresc atent pe ceilalți pasageri și învăț de fiecare dată ceva nou. Mai întâi, iau autobuzul de pe linia 11 până la capăt și înapoi. În același timp, deschid Google Maps pe iPhone și urmăresc unde mă aflu. Pe lângă asta, incerc să văd dacă există ceva interesant de vizitat. Galațiul este străbătut de străzi largi, de multe ori cu patru benzi și cu o bandă între ele la mijloc, pe care circulă tramvaiele. Autobuzul trece pe lângă Palatul de Justiție și, în cele din urmă, ajunge în cea mai veche parte a Galațiului, strada Domnească. Clădirile mai vechi din perioada Art Nouveau sau Wilhelminiană încă se mai află aici. Această stradă a fost cândva bulevardul orașului, dar acum nu se mai întâmplă mare lucru aici. Unele dintre clădirile vechi sunt goale și au nevoie de renovare. Tot aici se află Muzeul de Istorie pe o stradă laterală, clădiri universitare, o biserică mare și parcul orașului. Autobuzul se oprește în cele din urmă în Piața Centrală. Piața Centrală este punctul terminus pentru alte câteva linii de autobuz și tramvaie, dar mai presus de toate este piața centrală pentru produsele regionale. Mă plimb prin piață: legume, fructe, carne, produse lactate, pește, toate alimentele de care aveți nevoie de la producătorii și comercianții regionali. Cumpăr un kilogram de nuci decojite și mă întorc la autobuz. Iau autobuzul numărul 11 și mă întorc la celălalt capăt de linie. O imagine similară peste tot, clădiri gri prefabricate cu magazine la parter, străzi largi. Toate sunt curate și ordonate.

Apoi iau tramvaiul de pe linia 7. Descopăr că în Galați există tramvaie de vârste diferite. Există 8 tramvaie foarte moderne cu podea joasă, achiziționate cu fonduri europene. Dar există și tramvaie mai vechi. Uimit, constat că inscripțiile lor sunt în limba olandeză. Se pare că orașul Galați a cumpărat tramvaie olandeze uzate sau i-au fost donate. În fine, există și tramvaie foarte-foarte vechi, probabil din epoca Ceaușescu.

Trec pe lângă un stadion de fotbal cu proiectoare și pe lângă Sala Sporturilor. În capăt este un sens giratoriu. Rămân așezat, iar mecanicul de tren mi se adresează: ultima oprire. Știu. Dar nu văd nimic interesant afară, iar vremea nu este bună. O mulțime de clădiri de apartamente au 5 etaje, toate prefabricate….  Pe drumul spre celălalt capăt de linie trecem pe lângă un cimitir mare. Aproape toți pasagerii din tramvai își fac cruce de trei ori. Mai târziu am observat că românii își fac o cruce de trei ori de fiecare dată când autobuzul sau tramvaiul trece pe lângă un cimitir sau o biserică. România este țara din UE cu cei mai mulți credincioși, peste 92% din populație. Bisericile ortodoxe sunt foarte frecventate, iar pe străzi poți vedea mereu preoți, numiți aici popă. Tramvaiul numărul 7 se oprește și în Piața Centrală. Îmi cumpăr un covrig, un produs de patiserie care se vinde încă cald și care are un gust foarte bun. În final plec cu autobuzul spre casă.

În continuare

Adresați-vă unui birou de turism sau unei agenții de turism

3. Adresați-vă unui birou de turism sau unei agenții de turism

            Caut un birou de turism pentru a cere o hartă turistică sau dacă sunt posibile tururi ghidate ale orașului, și pentru a întreba despre punctele de atracție ale orașului. Din păcate, nu am reușit acest lucru în Galați. Aici nu pare să existe un birou de informare turistică, așa cum îl știu din alte orașe. Aparent în Galați nu vin turiști, ci doar oameni de afaceri sau refugiați ucraineni. În diversele agenții de turism din Galați, nu am putut primi vreun ajutor. Se pare că nu există tururi ghidate ale Galațiului. Orașul are hoteluri, dar nu prea există infrastructură turistică, cel puțin nu la sfârșitul toamnei sau in timpul iernii.

            Un site al orașului oferă o listă cu toate bisericile și muzeele la capitolul obiective turistice arhitecturale.

            4. Găsiți un punct de observație înalt și priviți orașul de sus.

            Galațiul are un turn de televiziune. La o înălțime de aproximativ 60 de metri se află un restaurant aproape circular. Am luat prânzul acolo. La început am fost singurul oaspete. Am profitat de acest lucru și m-am așezat în locuri diferite pentru a avea de fiecare dată o altă vedere panoramică. Se vede foarte bine Galațiul, Dunărea și peisajul din jur. Mi-am notat câteva puncte ca posibile destinații de excursie, cum ar fi portul, zona industrială Combinatul Siderurgic și Grădina botanică. Am încercat să găsesc și alte locuri pe care le vizitasem deja.

            Telefonul mă anunță că nu mai sunt în rețeaua românească, ci moldovenească. Mă hotărăsc să mă întorc să beau ceva și să privesc apusul de acolo de sus.

În continuare

Frage ein Fremdenverkehrsbüro oder Reisebüro

3. Frage ein Fremdenverkehrsbüro oder Reisebüro

Ich suche ein Fremdenverkehrsbüro, um nach einer Straßenkarte mit Haltestellen zu fragen, nach geführten Stadtbesichtigungen oder mich nach den Highlights der Stadt zu erkundigen. In Galati bin ich leider damit gescheitert. Ein Tourist Information Office, wie ich es aus anderen Städten kenne, scheint es hier nicht zu geben. Nach Galati kommen anscheinend keine Touristen, sondern nur Geschäftsreisende oder ukrainische Flüchtlinge. Auch verschiedene Reisebüros, es gibt davon viele in Galati, konnten mir nicht weiterhelfen. Geführte Touren durch Galati gibt es anscheinend nicht. Die Stadt hat zwar Hotels, aber sonst kaum touristische Infrastruktur, jedenfalls nicht Ende Herbst und im Winter. Eine Internetseite der Stadt bietet unter architektonischen Sehenswürdigkeiten eine Liste mit allen Kirchen und den Museen.

4. Finde einen hohen Aussichtspunkt und betrachte die fremde Stadt von oben

Galati hat einen Fernsehturm. In ca. 60 Meter Höhe befindet sich dort ein fast kreisrundes Restaurant. Ich habe dort zu Mittag gegessen. Anfangs war ich der einzige Gast. Das habe ich ausgenutzt und mich auf verschiedenen Plätzen niedergelassen, um so immer wieder einen anderen Panoramablick zu bekommen. Man kann sehr gut Galati, die Donau und das Umland sehen. Einige Punkte habe ich mir gemerkt, als mögliche Ausflugsziele wie den Hafen, das Industriegebiet Siderugistilor und den Botanischen Garten. Andere bereits bekannte Orte habe ich versucht wiederzufinden. Mein Telefon meldet mir, dass ich kein rumänisches Netz mehr habe, sondern ein moldawisches. Ich beschließe wieder zu kommen und bei einem Drink den Sonnenuntergang von dort oben zu erleben.

Fortsetzung folgt