Nu sunt mulți gălățeni cu care pot vorbi. Foarte puțini știu să vorbească engleza sau germana, iar cunoștințele mele de limbă română sunt încă prea puține. Cu unii dintre ei reușesc totuși să port o conversație. Întrebarea mea preferată, după obișnuitul smalltalk, este: Ce considerați că este cel mai frumos lucru din Galați? Pun în mod deliberat o întrebare comparativă. Spre surprinderea mea, toată lumea răspunde: nimic. Nu există nimic, absolut nimic. Chiar și atunci când menționez locuri precum Mall-ul, mi se spune imediat că sunt mall-uri mai frumoase în București. După ce se gândesc un pic, uneori menționează Dunărea. Strict vorbind, însă, Dunărea nu face parte din oraș. Un profesor de engleză face excepție; pentru el, observatorul din Muzeul de Istorie Naturală este frumos.
Ce fel de oraș este acela ai cărui locuitori nu găsesc nimic frumos în el? De ce mai sunt acești oameni aici? Ce îi reține atunci în Galați? Trebuie să mă gândesc la Cesar Manrique, un arhitect și ecologist spaniol din insula Lanzarote, care a recunoscut de timpuriu expansiunea urbană cu apartamente de vacanță și complexe hoteliere din Insulele Canare. Cu multă energie și simț estetic, a făcut ceva în acest sens și a modelat în mod decisiv imaginea insulei vulcanice. Am văzut un mirador construit de Manrique în El Hierro, care m-a impresionat din punct de vedere arhitectural, a fost construit cu materiale de construcție locale și a fost ridicat într-un punct de observație avantajos. Așa ceva nu s-a întâmplat vreodată la Galați și toată lumea vede doar urâtul, fără să schimbe nimic.
