Archive : August

5. Fahre mit öffentlichen Verkehrsmitteln die Linien rauf und runter

Zuerst fange ich mit den Haltestationen an, die in meiner Nähe sind. In den vorhandenen Autobussen oder Straßenbahnen kann man die Tickets nicht direkt bei dem Fahrer kaufen. An den meisten Haltestellen stehen Automaten. Es ist dort möglich mit Kreditkarte oder bar zu bezahlen. Für eine Fahrt erhält man einen Zettel mit QR Code. Durch das Beobachten anderer Fahrgäste lerne ich, dass man den QR Code an Lesegeräte im Transportmittel halten muss, um sie zu entwerten. Schwierig für mich, da alles nur auf rumänisch geschrieben steht. Später lerne ich, dass eine Fahrkarte 60 Minuten lang gültig ist und 2,5 bis 3 Lei kostet, egal mit welchen Buslinien oder Straßenbahnen ich fahre. Auch dass es viel praktischer und günstiger ist mit einer eigenen Magenetkarte die Fahrkarten zu kaufen. Die Automaten bieten viele Möglichkeiten an und ich weiß heute noch nicht alle. Ich beobachte aufmerksam immer wieder die anderen Fahrgästen und lernen jedes Mal wieder etwas neues.Als erstes fahre ich mit der Buslinie 11 bis zur Endstation und wieder zurück. Parallel habe ich auf meine iPhone Google Maps aufgemacht und verfolge mit, wo ich gerade bin. Dabei versuche ich zu erkennen, ob irgendetwas interessantes zu besuchen gibt. Galati ist von breiten Straßen durchzogen, oft vierspurig und mit Mittelstreifen, auf dem die Straßenbahnen fahren können. Der Bus fährt am Justizpalast vorbei und erreicht schließlich den ältesten Teil von Galati, die Strada Domneasca. Hier stehen noch ältere Gebäude aus der Jugendstil- oder Gründerzeit. Diese Straße war früher die Prachtstraße der Stadt, jetzt ist hier nicht mehr viel los. Einige der alten Gebäude stehen leer und sind stark renovierungsbedürftig. Hier ist auch das Historische Museum in einer Nebenstraße, Universitätsgebäude, eine große Kirche und der Stadtpark. Der Bus hält schließlich an der Piata Centrala. Die Piata Centrala ist die Endhaltestelle für einige andere Buslinien und Straßenbahnen, aber vor allen Dingen der zentrale Marktplatz für regionale Erzeugnisse. Ich schlendere über den Markt: Gemüse, Obst, Fleisch, Milcherzeugnisse, Fisch, alles was man an Lebensmitteln braucht von regionalen Erzeugern und Händlern. Ich kaufe ein Pfund geschälte Walnüsse und laufe wieder zurück zum Bus. Mit der Buslinie 11 fahre ich wieder zurück bis zur andere Endhaltestelle. Überall ein ähnliches Bild, graue Plattenbauten mit Geschäften im Erdgeschoss, breite Straßen. Alle sauber und aufgeräumt.

Als nächstes fahre ich mit der Straßenbahnlinie 7. Ich entdecke, dass unterschiedlich alte Straßenbahnen in Galati fahren. Es gibt 8 sehr moderne Niedrigflurbahnen, die mit EU Fördermitteln angeschafft wurden. Es gibt aber auch ältere Straßenbahnen. Erstaunt stelle ich fest, dass deren Beschriftung in holländischer Sprache ist.  Anscheinend hat die Stadt Galati gebrauchte holländische Straßenbahnen gekauft oder gespendet bekommen. Schließlich gibt es noch sehr alte Straßenbahnen, wahrscheinlich noch aus der Ceausescu-Zeit. Ich komme an einem Fußballstadion mit Flutlichtanlage vorbei und dem lokalen Sportpalast. Am Ende ist ein Kreisverkehr. Ich bleibe sitzen und der Zugführer spricht mich an. Letzte Station. Ich weiß. Aber draußen kann ich nichts Interessantes sehen und das Wetter ist nicht gut. Sehr viele Wohnhäuser sind 5 Stockwerke hoch, alles Plattenbauten..  Auf dem Weg zur anderen Endhaltestelle kommen wir an einem großen Friedhof vorbei. Fast alle Passagiere in der Straßenbahn schlagen dreimal ein Kreuz. Ich kann das später immer wieder beobachten, die rumänischen Passagiere schlagen dreimal ein Kreuz vor der Brust, wenn der Bus oder die Straßenbahn an einem Friedhof oder an einer Kirche vorbeikommt. Rumänien ist das Land in der EU mit den meisten Kirchenmitgliedern, über 92% der Bevölkerung. Die orthodoxen Kirchen sind gut besucht und auf den Straßen kann man immer wieder Priester sehen, die hier Popa genannt werden. Die Straßenbahn Nummer 7 endet auch an der Piata Centrala. Ich kaufe mir ein Corvig, ein Gebäckstück, das noch warm verkauft wird und sehr lecker schmeckt. Anschließend fahre ich wieder nachhause.

Fortsetzung folgt

5. Călătoriți cu mijloacele de transport în comun pe trasee în lung si-n lat.

Mai întâi încep cu stațiile care sunt aproape de mine. În autobuzele sau tramvaiele existente nu poți cumpăra bilete direct de la șofer. În majoritatea stațiilor există automate de vânzare. Este posibil să plătiți cu cardul de credit sau în numerar. Pentru o cursă, primiți o foaie de hârtie cu un cod QR. Observând alți pasageri, am aflat că trebuie să țineți codul QR în fața cititoarelor din vehiculul de transport pentru a le valida. Dificil pentru mine, deoarece totul este scris doar în limba română. Mai târziu aflu că un bilet este valabil 60 de minute și costă între 2,5 și 3 lei, indiferent de liniile de autobuz sau tramvai pe care le iau. Aflu, de asemenea, că este mult mai practic și mai ieftin să cumperi bilete cu cardul Transurb. Automatele de bilete oferă multe opțiuni și încă nu le cunosc pe toate.

 Îi urmăresc atent pe ceilalți pasageri și învăț de fiecare dată ceva nou. Mai întâi, iau autobuzul de pe linia 11 până la capăt și înapoi. În același timp, deschid Google Maps pe iPhone și urmăresc unde mă aflu. Pe lângă asta, incerc să văd dacă există ceva interesant de vizitat. Galațiul este străbătut de străzi largi, de multe ori cu patru benzi și cu o bandă între ele la mijloc, pe care circulă tramvaiele. Autobuzul trece pe lângă Palatul de Justiție și, în cele din urmă, ajunge în cea mai veche parte a Galațiului, strada Domnească. Clădirile mai vechi din perioada Art Nouveau sau Wilhelminiană încă se mai află aici. Această stradă a fost cândva bulevardul orașului, dar acum nu se mai întâmplă mare lucru aici. Unele dintre clădirile vechi sunt goale și au nevoie de renovare. Tot aici se află Muzeul de Istorie pe o stradă laterală, clădiri universitare, o biserică mare și parcul orașului. Autobuzul se oprește în cele din urmă în Piața Centrală. Piața Centrală este punctul terminus pentru alte câteva linii de autobuz și tramvaie, dar mai presus de toate este piața centrală pentru produsele regionale. Mă plimb prin piață: legume, fructe, carne, produse lactate, pește, toate alimentele de care aveți nevoie de la producătorii și comercianții regionali. Cumpăr un kilogram de nuci decojite și mă întorc la autobuz. Iau autobuzul numărul 11 și mă întorc la celălalt capăt de linie. O imagine similară peste tot, clădiri gri prefabricate cu magazine la parter, străzi largi. Toate sunt curate și ordonate.

Apoi iau tramvaiul de pe linia 7. Descopăr că în Galați există tramvaie de vârste diferite. Există 8 tramvaie foarte moderne cu podea joasă, achiziționate cu fonduri europene. Dar există și tramvaie mai vechi. Uimit, constat că inscripțiile lor sunt în limba olandeză. Se pare că orașul Galați a cumpărat tramvaie olandeze uzate sau i-au fost donate. În fine, există și tramvaie foarte-foarte vechi, probabil din epoca Ceaușescu.

Trec pe lângă un stadion de fotbal cu proiectoare și pe lângă Sala Sporturilor. În capăt este un sens giratoriu. Rămân așezat, iar mecanicul de tren mi se adresează: ultima oprire. Știu. Dar nu văd nimic interesant afară, iar vremea nu este bună. O mulțime de clădiri de apartamente au 5 etaje, toate prefabricate….  Pe drumul spre celălalt capăt de linie trecem pe lângă un cimitir mare. Aproape toți pasagerii din tramvai își fac cruce de trei ori. Mai târziu am observat că românii își fac o cruce de trei ori de fiecare dată când autobuzul sau tramvaiul trece pe lângă un cimitir sau o biserică. România este țara din UE cu cei mai mulți credincioși, peste 92% din populație. Bisericile ortodoxe sunt foarte frecventate, iar pe străzi poți vedea mereu preoți, numiți aici popă. Tramvaiul numărul 7 se oprește și în Piața Centrală. Îmi cumpăr un covrig, un produs de patiserie care se vinde încă cald și care are un gust foarte bun. În final plec cu autobuzul spre casă.

În continuare

Adresați-vă unui birou de turism sau unei agenții de turism

3. Adresați-vă unui birou de turism sau unei agenții de turism

            Caut un birou de turism pentru a cere o hartă turistică sau dacă sunt posibile tururi ghidate ale orașului, și pentru a întreba despre punctele de atracție ale orașului. Din păcate, nu am reușit acest lucru în Galați. Aici nu pare să existe un birou de informare turistică, așa cum îl știu din alte orașe. Aparent în Galați nu vin turiști, ci doar oameni de afaceri sau refugiați ucraineni. În diversele agenții de turism din Galați, nu am putut primi vreun ajutor. Se pare că nu există tururi ghidate ale Galațiului. Orașul are hoteluri, dar nu prea există infrastructură turistică, cel puțin nu la sfârșitul toamnei sau in timpul iernii.

            Un site al orașului oferă o listă cu toate bisericile și muzeele la capitolul obiective turistice arhitecturale.

            4. Găsiți un punct de observație înalt și priviți orașul de sus.

            Galațiul are un turn de televiziune. La o înălțime de aproximativ 60 de metri se află un restaurant aproape circular. Am luat prânzul acolo. La început am fost singurul oaspete. Am profitat de acest lucru și m-am așezat în locuri diferite pentru a avea de fiecare dată o altă vedere panoramică. Se vede foarte bine Galațiul, Dunărea și peisajul din jur. Mi-am notat câteva puncte ca posibile destinații de excursie, cum ar fi portul, zona industrială Combinatul Siderurgic și Grădina botanică. Am încercat să găsesc și alte locuri pe care le vizitasem deja.

            Telefonul mă anunță că nu mai sunt în rețeaua românească, ci moldovenească. Mă hotărăsc să mă întorc să beau ceva și să privesc apusul de acolo de sus.

În continuare

Frage ein Fremdenverkehrsbüro oder Reisebüro

3. Frage ein Fremdenverkehrsbüro oder Reisebüro

Ich suche ein Fremdenverkehrsbüro, um nach einer Straßenkarte mit Haltestellen zu fragen, nach geführten Stadtbesichtigungen oder mich nach den Highlights der Stadt zu erkundigen. In Galati bin ich leider damit gescheitert. Ein Tourist Information Office, wie ich es aus anderen Städten kenne, scheint es hier nicht zu geben. Nach Galati kommen anscheinend keine Touristen, sondern nur Geschäftsreisende oder ukrainische Flüchtlinge. Auch verschiedene Reisebüros, es gibt davon viele in Galati, konnten mir nicht weiterhelfen. Geführte Touren durch Galati gibt es anscheinend nicht. Die Stadt hat zwar Hotels, aber sonst kaum touristische Infrastruktur, jedenfalls nicht Ende Herbst und im Winter. Eine Internetseite der Stadt bietet unter architektonischen Sehenswürdigkeiten eine Liste mit allen Kirchen und den Museen.

4. Finde einen hohen Aussichtspunkt und betrachte die fremde Stadt von oben

Galati hat einen Fernsehturm. In ca. 60 Meter Höhe befindet sich dort ein fast kreisrundes Restaurant. Ich habe dort zu Mittag gegessen. Anfangs war ich der einzige Gast. Das habe ich ausgenutzt und mich auf verschiedenen Plätzen niedergelassen, um so immer wieder einen anderen Panoramablick zu bekommen. Man kann sehr gut Galati, die Donau und das Umland sehen. Einige Punkte habe ich mir gemerkt, als mögliche Ausflugsziele wie den Hafen, das Industriegebiet Siderugistilor und den Botanischen Garten. Andere bereits bekannte Orte habe ich versucht wiederzufinden. Mein Telefon meldet mir, dass ich kein rumänisches Netz mehr habe, sondern ein moldawisches. Ich beschließe wieder zu kommen und bei einem Drink den Sonnenuntergang von dort oben zu erleben.

Fortsetzung folgt

2. Lies die Internetseite Trip Advisor

Oft kann man hier eine Topliste der Sehenswürdigkeiten finden. Gerne lese ich auch die Kommentare anderer Touristen dazu und lasse mich dann davon leiten, ob sich ein Besuch lohnt oder nicht. In Galati sind die aufgelisteten Sehenswürdigkeiten mir entweder schon bekannt oder offensichtlich durch Werbung bezahlt. Schon ab Platz 9 sind bereits Spas und Läden für Glücksspiele auf der Liste. Auch die Empfehlung von den Restaurants betrachte ich mit Vorsicht. Die drei top bewerteten Restaurants probiere ich aus und werde nicht enttäuscht.

Fortsetzung folgt

2.Citiți site-ul Trip Advisor

Adesea puteți găsi aici un top al locurilor de vizitat. Mie îmi place să citesc și
comentariile altor turiști și apoi să mă las ghidat de acestea pentru a ști dacă merită
sau nu vizitate. În Galați, obiectivele turistice listate pe site-ul Trip Advisor sunt fie
deja cunoscute de mine, fie, evident, promovate prin publicitate. Spa-urile și
magazinele pentru jocuri de noroc apar pe listă încă de pe locul 9. De asemenea,
privesc precaut recomandările de restaurante, dar încerc cele trei restaurante cel
mai bine cotate și nu sunt dezamăgit.

În continuare

1.Plimbați-vă în cercuri concentrice în jurul locului de reședință:

Plec pentru prima dată din apartamentul meu singur și-mi propun să descopăr împrejurimile apropiate. Primul lucru pe care-l fac,este să fotografiez ușa de la intrarea propriului apartament și a casei cu adresa și să trimit locația copiilor mei prin WhatsApp. În acest fel, dacă mă rătăcesc, pot găsi drumul înapoi. Am observat că în Galați numele de familie nu sunt scrise la intrarea in bloc, ci doar numerele de la apartament. De multe ori, nici numărul casei sau al blocului nu este scris pe clădire.


Acest lucru mă face să îmi fie greu să mă orientez. Am încercat să percep totul foarte conștient și să merg încet de-a lungul casei. După primul colț de casă, recunosc tomberoanele mari de gunoi. În Galați, gunoiul este separat. Gunoiul menajer este aruncat în saci în trei containere mari, care sunt deschise în partea de sus,un alt container este pentru PET-uri și sticle de plastic,iar un al treilea container este pentru hârtie și carton. Miroase ușor neplăcut. Două pisici dau târcoale. Cineva le-a pus un castron mic cu mâncare și apă. Nu întâlnesc decât câteva persoane. Nu mă pot plimba în jurul casei – sau ar trebui să spun al blocului – pentru că întotdeauna sunt și alte blocuri în drum. Mașinile sunt parcate peste tot de-a lungul drumului, uneori chiar și pe trotuar.


Am mers incet mai departe. Mirosul de pâine caldă, proaspăt coaptă, îmi intră in nas. O brutărie? Văd două furgonete albe de livrări cu un scris pe care încă nu-l înțeleg pe deplin. Pot citi un singur cuvânt „PAINE“, care înseamnă pâine în limba română. În colțul casei este un fel de chioșc de vânzare, cu o vitrină și o mică deschizătură, în spatele căreia se află o vânzătoare. Prin fereastră se pot vedea diferite feluri de pâine și produse de patiserie dulce. Există și produse de cofetărie.
Cumpăr două croisante cu ciocolată. Din fericire, prețul este afișat. Înțeleg cu greu limba română a vânzătoarei. La sfârșit îmi iau rămas-bun, adică îi spun „La revedere“ in limba română, ea îmi răspunde laconic „la fel“.

La prima vedere, blocurile de apartamente par uniforme. Diferențele mai mici, cum ar fi faptul că uneori au aer condiționat, alteori nu, se văd din exterior. În zona asta, blocurile de locuințe au doar până la 4 etaje, dar în alte părți ale orașului pot avea 10 pâna la 12 etaje. În Galați majoritatea locuințelor sunt apartamente la bloc deși există și case unifamilial, dar mult mai puține decât blocurile. La parterul clădirilor prefabricate se află mici magazine, case de schimb valutar, snack-baruri, există rareori case unifamiliale coafor-frizerie sau cabinete medicale. Prima mea impresie este că zona din jur nu este atractivă, ci doar funcțională, există multe magazine de unde îmi pot cumpăra cele necesare pentru nevoile casnice zilnice. Oamenii par a fi disprețuitori și neprietenoși. Poate că e și din cauza climei. Suntem în octombrie și este vizibil întunecat mai devreme și mai rece decât vara.

În continuare

1. Gehe in konzentrischen Kreisen um deinen Wohnort:

Ich gehe zum ersten Mal alleine aus der Wohnung und habe mir vorgenommen die nähere Umgebung zu entdecken. Als erstes fotografiere ich die Eingangstür der eigenen Wohnung und des Hauses mit der Adresse und schicke meinen Kindern den Standort via WhatsApp. Falls ich mich verlaufen sollte, kann ich so wieder zurückfinden. Mir fällt dabei auf, dass in Galati die Familiennamen nicht am Eingang stehen, sondern nur die Wohnungsnummern. Oft steht auch nicht die Haus- oder Blocknummer an dem Haus. Dies erschwert meine Orientierung. Ich versuche alles sehr bewusst wahrzunehmen und gehe langsam an der Hauswand entlang. Nach der ersten Hausecke erkenne ich große Mülleimer. In Galati wird Müll getrennt. Der Hausmüll wird in Tüten in drei großen nach oben offenen Behältern geworfen. Ein Container ist für PET und Plastikflaschen. Ein dritter Container für Papier und Pappe. Es riecht nur leicht unangenehm. Zwei Katzen streichen herum. Jemand hat ihnen eine kleine Schüssel mit Futter und Wasser hingestellt. Nur wenigen Personen begegne ich. Ich kann das Haus – oder soll ich besser schreiben den Block – nicht umrunden, da immer wieder andere Häuser als Hindernis im Weg stehen. Überall stehen Autos an der Straße, manchmal auch auf dem Gehweg. Ich gehe langsam weiter.

Der Geruch von warmen frisch gebackenen Brot steigt mir in die Nase. Eine Bäckerei? Ich sehe zwei weiße Lieferwägen mit einer Aufschrift, die ich noch nicht vollständig verstehe. Ein Wort „Paine“ kann ich lesen, d.h. Brot auf Rumänisch. An der Hausecke ist eine Art Verkauf. Ein Schaufenster und eine kleine Luke hinter der eine Verkäuferin steht. Man kann durch das Fenster verschiedene Brotsorten und süße Gebäckstücke erkennen. Patisserie ist auch vorhanden. Ich kaufe zwei Schokocroissants. Der Preis dafür ist glücklicherweise angeschrieben. Das Rumänisch der Verkäuferin verstehe ich nur sehr schwer. Am Schluss sage ich „La revedere“, d.h. „Auf Wiedersehen“, Sie antwortet lakonisch „La fel“, das gleiche.

Die Wohnblöcke sehen auf den ersten Blick gleichförmig aus. Kleinere Unterschiede, wie z.B. mal mit mal ohne Klimaanlage kann man von außen erkennen. Hier sind die Wohnblöcke nur bis zu 4 Etagen hoch, in anderen Stadtteilen können das aber auch schon mal 10-12 Stockwerke sein. Es gibt selten einzelstehende Häuser in Galati. In den Erdgeschossen der Plattenbauten sind kleinere Läden, Geldwechselstuben, Imbissstände, Friseure oder auch Arztpraxen. Mein erster Eindruck ist, dass das nähere Umfeld für mich nicht attraktiv, aber funktional ist. Es gibt viele Läden, wo ich den täglichen Bedarf für den Haushalt kaufen kann. Die Menschen wirken abweisend und unfreundlich. Vielleicht liegt es auch am Klima. Es ist Oktober und schon merklich früher dunkel und kälter als im Sommer.

Fortsetzung folgt

Cum pot explora un oraș străin?

Mă numesc Martin Schroetter și începând cu 1 septembrie 2022 a trebuit să părăsesc camera mea din mijlocul Germaniei, deoarece apartamentul a fost considerat în pericol de prăbușire și de atunci se află în renovare. De atunci, de la vârsta de 59 de ani, locuiesc la prieteni și rude în diferite orașe.
În fiecare oraș nou, oraș strain pentru mine, îmi revine aceeași sarcină: cum să îl explorez , cum să mă acomodez în el, cum pot să-mi reiau vechile rutine sau preferințe? Unde să descopăr ceva nou, pentru că nu mai există lucrurile cu care eram obișnuit înainte?
Prietena mea locuiește în Galați, România, din octombrie 2023. Galațiul, situat pe cursul inferior al Dunării, aproape de intrarea în Delta Dunării, în sud-estul țării, la granița cu Moldova, este foarte puțin dezvoltat din punct de vedere turistic.

Deoarece Galațiul nu s-a impus cu obiectivele sale turistice, a trebuit să le descopăr singur. Am încercat diferite metode și tehnici și aș vrea să vi le împărtășesc . Poate că unul sau altul dintre cititori le va găsi utile.


Wie erkunde ich eine fremde Stadt?

Mein Name ist Martin Schroetter und am 1. September 2022 musste ich mein Zimmer inmitten Deutschlands verlassen, da die Wohnung als einsturzgefährdet gilt und seitdem saniert wird. Seitdem wohne ich – mit meinen 59 Jahren – bei Freunden und Verwandten in verschiedenen Städten.

In jeder neuen und für mich fremden Stadt stellt sich für mich die gleiche Aufgabe: Wie erkunde ich eine fremde Stadt? Wie lebe ich mich ein? Wo kann ich alte Routinen oder Vorlieben wieder aufgreifen? Wo muss ich was Neues entdecken, weil das bisher Gewohnte nicht vorhanden ist?

Meine Freundin wohnt seit Oktober 2023 in Galati, Rumänien. Galati ist touristisch sehr schlecht erschlossen und liegt am unteren Lauf der Donau am Eingang des Donaudeltas im Südosten des Landes an der Grenze zu Moldawien.

Da Galati sich nicht mit seinen Sehenswürdigkeiten mir aufdrängte, musste ich diese selber entdecken. Ich habe dabei verschiedene Methoden und Techniken ausprobiert und möchte diese mit euch teilen. Vielleicht findet der eine oder die andere Leserin sie hilfreich. Parallel veröffentliche ich den Text in deutscher und rumänischer Sprache. Bei dem rumänischen Text hat mir mein rumänischer Freund aus Bukarest geholfen. Ihm danke ich hier noch einmal herzlichst!