Prima mea sursă de informare este Wikipedia. Acesta îmi confirmă primele impresii: istoria recentă a orașului, cu clădiri prefabricate și mari uzine industriale caracterizează peisajul urban. Industria grea, cum ar fi cea mai mare uzină siderurgică din România, construcția de mașini și cel mai mare șantier naval românesc, sunt principalii angajatori. Siderurgic înseamnă oțel în germană, iar siderurgist înseamnă producător de oțel. Locuim în apropierea Bulevardului Siderurgistului. Galațiul îmi amintește foarte mult de un oraș al minerilor din regiunea Ruhr din Germania.

Vizitez două muzee locale. Mai întâi muzeul de artă. Cum intru în muzeu, sunt întrebat ce aș vrea. O întrebare surprinzătoare pentru mine, la care răspund cu: să vizitez expoziția. Sunt singurul vizitator. Este liniște și întuneric. Lumina din tavan este aprinsă pentru mine. Sunt expuse tablouri ale unor artiști români, unii cu nume germane, din secolele XIX – XX. Cel mai mult îmi plac picturile moderne.

Muzeul de istorie este al doilea muzeu pe care îl vizitez. Și aici sunt întrebat la intrare ce aș vrea. Măcar de data aceasta nu sunt singurul vizitator. Două doamne în vârstă și două școlărițe se află și ele în muzeu. Zona din jurul Galațiului a fost colonizată încă dinainte de epoca romană. Există exponate din mai multe secole. Ceea ce mi se pare cel mai interesant sunt fotografiile alb-negru de format mare, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care prezintă scene de stradă din Galați. Școlarii au pregătit o expoziție specială: femei celebre cu o scurtă biografie și exponate asortate. Toate aceste femei au fost omagiate cândva cu un timbru românesc. Aceste timbre sunt, de asemenea, expuse.

In continuare