Mai întâi încep cu stațiile care sunt aproape de mine. În autobuzele sau tramvaiele existente nu poți cumpăra bilete direct de la șofer. În majoritatea stațiilor există automate de vânzare. Este posibil să plătiți cu cardul de credit sau în numerar. Pentru o cursă, primiți o foaie de hârtie cu un cod QR. Observând alți pasageri, am aflat că trebuie să țineți codul QR în fața cititoarelor din vehiculul de transport pentru a le valida. Dificil pentru mine, deoarece totul este scris doar în limba română. Mai târziu aflu că un bilet este valabil 60 de minute și costă între 2,5 și 3 lei, indiferent de liniile de autobuz sau tramvai pe care le iau. Aflu, de asemenea, că este mult mai practic și mai ieftin să cumperi bilete cu cardul Transurb. Automatele de bilete oferă multe opțiuni și încă nu le cunosc pe toate.
Îi urmăresc atent pe ceilalți pasageri și învăț de fiecare dată ceva nou. Mai întâi, iau autobuzul de pe linia 11 până la capăt și înapoi. În același timp, deschid Google Maps pe iPhone și urmăresc unde mă aflu. Pe lângă asta, incerc să văd dacă există ceva interesant de vizitat. Galațiul este străbătut de străzi largi, de multe ori cu patru benzi și cu o bandă între ele la mijloc, pe care circulă tramvaiele. Autobuzul trece pe lângă Palatul de Justiție și, în cele din urmă, ajunge în cea mai veche parte a Galațiului, strada Domnească. Clădirile mai vechi din perioada Art Nouveau sau Wilhelminiană încă se mai află aici. Această stradă a fost cândva bulevardul orașului, dar acum nu se mai întâmplă mare lucru aici. Unele dintre clădirile vechi sunt goale și au nevoie de renovare. Tot aici se află Muzeul de Istorie pe o stradă laterală, clădiri universitare, o biserică mare și parcul orașului. Autobuzul se oprește în cele din urmă în Piața Centrală. Piața Centrală este punctul terminus pentru alte câteva linii de autobuz și tramvaie, dar mai presus de toate este piața centrală pentru produsele regionale. Mă plimb prin piață: legume, fructe, carne, produse lactate, pește, toate alimentele de care aveți nevoie de la producătorii și comercianții regionali. Cumpăr un kilogram de nuci decojite și mă întorc la autobuz. Iau autobuzul numărul 11 și mă întorc la celălalt capăt de linie. O imagine similară peste tot, clădiri gri prefabricate cu magazine la parter, străzi largi. Toate sunt curate și ordonate.
Apoi iau tramvaiul de pe linia 7. Descopăr că în Galați există tramvaie de vârste diferite. Există 8 tramvaie foarte moderne cu podea joasă, achiziționate cu fonduri europene. Dar există și tramvaie mai vechi. Uimit, constat că inscripțiile lor sunt în limba olandeză. Se pare că orașul Galați a cumpărat tramvaie olandeze uzate sau i-au fost donate. În fine, există și tramvaie foarte-foarte vechi, probabil din epoca Ceaușescu.
Trec pe lângă un stadion de fotbal cu proiectoare și pe lângă Sala Sporturilor. În capăt este un sens giratoriu. Rămân așezat, iar mecanicul de tren mi se adresează: ultima oprire. Știu. Dar nu văd nimic interesant afară, iar vremea nu este bună. O mulțime de clădiri de apartamente au 5 etaje, toate prefabricate…. Pe drumul spre celălalt capăt de linie trecem pe lângă un cimitir mare. Aproape toți pasagerii din tramvai își fac cruce de trei ori. Mai târziu am observat că românii își fac o cruce de trei ori de fiecare dată când autobuzul sau tramvaiul trece pe lângă un cimitir sau o biserică. România este țara din UE cu cei mai mulți credincioși, peste 92% din populație. Bisericile ortodoxe sunt foarte frecventate, iar pe străzi poți vedea mereu preoți, numiți aici popă. Tramvaiul numărul 7 se oprește și în Piața Centrală. Îmi cumpăr un covrig, un produs de patiserie care se vinde încă cald și care are un gust foarte bun. În final plec cu autobuzul spre casă.
În continuare
